Constantin Mincu Pătrașcu Brâncuși: ”Valoarea nu se strigă, se construiește”

Pentru Constantin Mincu Pătrașcu Brâncuși, succesul nu se măsoară doar în vânzări sau cote de piață, ci în încrederea câștigată în timp. Constantin Mincu Pătrașcu Brâncuși - CEO Costa Utilaje vorbește despre provocările care i-au modelat parcursul profesional, despre principiile care stau la baza leadershipului său și despre viitorul unei industrii în care tehnologia evoluează rapid, dar factorul uman rămâne decisiv.

În spatele fiecărei companii de succes există momente de cumpănă. Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o luați ca lider și ce ați învățat din acea experiență?
Cea mai grea decizie a fost să accept că trebuie să o iau de la capăt. Pierdusem o marcă pe care o adusesem în România și pe care o crescusem de la zero. Pentru orice antreprenor, este un moment dureros să vezi că munca ta, relațiile construite și încrederea câștigată trebuie reașezate pe alte baze.
Dar acea experiență m-a învățat una dintre cele mai importante lecții din această industrie: o marcă este importantă, dar nu te definește. Logourile se schimbă, parteneriatele se redesenează, strategiile marilor grupuri se schimbă. Ce rămâne este omul, cuvântul dat și relația construită cu clientul.
Din acel moment am decis să construiesc ceva care să aibă o direcție clară și să fie cu adevărat al meu — o companie bazată pe încredere, continuitate și prezență reală lângă client. Așa s-a născut Costa Utilaje.

Dacă ar fi să definiți trei valori esențiale pentru omul din spatele utilajelor și al performanței Costa Utilaje, care ar fi acestea?
Prima este cuvântul dat. În industria noastră, clientul nu își amintește doar logoul, ci omul care și-a asumat răspunderea și s-a ținut de promisiune. A doua este reacția rapidă — am învățat încă din armată că primele trei secunde decid totul. Comenzile mari nu se câștigă cu prezentări, ci atunci când clientul te sună dimineața devreme și tu ești la el pe șantier în câteva ore.
A treia este modestia și esența — o lecție pe care o port din familie. Sunt strănepotul lui Constantin Brâncuși, iar la noi numele acesta a fost mereu o lecție, nu doar un nume: valoarea nu se strigă, se construiește. Modestia este o decizie, nu o stare.

Cum s-a schimbat stilul dumneavoastră de leadership odată cu transformările accelerate din industria construcțiilor?
La început eram, ca mulți antreprenori la prima generație, omul-orchestră — vindeam, negociam, eram pe șantier și mă ocupam de toate. Astăzi, ritmul tehnologiei — digitalizare, utilaje electrice, sisteme tot mai complexe — m-a obligat să mă schimb: nu le mai poți ști pe toate singur.

Am învățat să mă înconjor de oameni mai buni decât mine pe nișele lor și să le dau încredere, să construiesc echipă și sisteme, nu doar vânzări. Am devenit mai mult mentor decât executant. Ce nu s-a schimbat este fondul: prezența lângă client, decizia rapidă și respectarea cuvântului dat. Acestea rămân, indiferent cât de mult avansează tehnologia.

Tema galei a vorbit despre reziliență. Care a fost cea mai mare provocare prin care a trecut compania în ultimii ani și cum ați reușit să o transformați într-o oportunitate?
Cea mai mare provocare a fost criza din 2008. Ne adunaserăm cu toții din industrie și estimam o scădere de cel mult 25%. Piața a căzut cu aproape 75%. Construiam sediul, aveam stocuri, aveam obligații — și brusc, totul s-a oprit. Au urmat cei mai grei ani din cariera mea.
Din acea perioadă am ieșit însă cu ceva ce nu aveam înainte: libertatea de a-mi construi propriul drum. În 2013 am semnat primul contract Costa Utilaje, cu partenerii noștri din Turcia, MST. În 2016 au început discuțiile cu LiuGong-Dressta, iar din 2017 colaborarea a devenit efectivă. În timp, această marcă a devenit una dintre direcțiile principale ale Costa Utilaje. Au urmat apoi Orteco și Colmar. Privind înapoi, criza care era să mă rupă a fost, de fapt, începutul a tot ce a urmat. Aici am înțeles ce înseamnă cu adevărat reziliența: nu să eviți căderea, ci să te ridici de fiecare dată cu fruntea sus.

În perioadele de incertitudine economică, ce considerați că face diferența dintre o companie care rezistă și una care evoluează?
Multe companii rezistă tăind costuri și așteptând să treacă furtuna. Asta te ține în viață, dar nu te duce mai departe. Diferența o face cine, în mijlocul incertitudinii, continuă să investească — în relația cu clientul, în oameni, în portofoliu — și are curajul să decidă rapid când alții ezită.
Pentru mine, cheia este să rămâi lângă client chiar și atunci când nu vinzi nimic, pentru că încrederea se construiește exact în anii grei. Și să te reinventezi: în 25 de ani am trecut prin șase mărci și mai multe începuturi, dar fiecare reinventare a fost o treaptă în plus, nu un pas înapoi.

Există un eșec profesional care v-a influențat decisiv modul de a conduce afacerea astăzi?
Da — pierderea unei mărci pe care o adusesem în România și o construisem cu multă muncă. A fost un eșec dureros, dar necesar. M-a obligat să înțeleg că o afacere sănătoasă nu se poate baza doar pe un contract sau pe o marcă, ci pe o relație reală cu piața, pe echipă și pe capacitatea de a te reinventa.
M-a învățat două lucruri pe care le aplic și astăzi: să nu îmi clădesc întreaga afacere pe ceva ce, în fond, nu îmi aparține; și că un final este, de cele mai multe ori, un nou început. Tocmai pentru că am pierdut atunci, am avut libertatea să construiesc Costa Utilaje. Eșecul acela m-a făcut antreprenorul care sunt acum.

Într-o industrie în care tehnologia avansează rapid, cât de important rămâne factorul uman?
Este, de departe, cel mai important. Orice utilaj are motor, transmisie, hidraulică, electronică — toate sunt în catalog. Dar cea mai importantă piesă nu apare niciodată în catalog: omul din spatele mașinii.
Tehnologia te ajută enorm, însă comenzile mari și relațiile de durată nu se câștigă cu o prezentare, ci cu omul care răspunde la telefon dimineața devreme, care vine pe șantier când e o problemă și care își respectă cuvântul. Tehnologia poate optimiza orice, dar nu poate înlocui încrederea dintre doi oameni.

Cum construiți o cultură organizațională în care oamenii să rămână motivați și implicați pe termen lung?
Astăzi suntem o echipă de 25 de oameni, iar cel mai bun răspuns la această întrebare sunt chiar ei: am colegi care lucrează cu mine din 2006, dinainte de criză. Ei sunt motivul real pentru care am rezistat — pentru că am rezistat împreună.
Cultura noastră se bazează pe respect și pe același cuvânt dat pe care îl cerem și în relația cu clienții — el funcționează și în interior. Încercăm să tratăm oamenii ca parteneri, nu ca simple resurse: trecem împreună prin perioadele grele, dar împărțim și rezultatele bune. Când oamenii simt că sunt respectați și că li se ține cuvântul, rămân.

Care sunt calitățile pe care le căutați astăzi la un tânăr profesionist care își dorește o carieră în acest domeniu?
Înainte de orice diplomă, caut atitudine și seriozitate — caracter, respect, disciplină și prezență de spirit. Și, la fel de important, dorința reală de a învăța: să fie curios, deschis să învețe de la oameni și de pe teren, nu doar din birou.
Partea tehnică se formează în timp, o putem construi împreună. Caracterul și pofta de a învăța, însă, vin cu omul. Un tânăr serios, care își dorește cu adevărat să crească, va ajunge departe în industria asta.

Digitalizarea și automatizarea schimbă regulile jocului. Ce nu va putea fi înlocuit niciodată de tehnologie în această industrie?
Tehnologia poate calcula consumul, programa mentenanța, optimiza o flotă — și e foarte bine că o face. Dar sunt câteva lucruri pe care un algoritm nu le va prelua niciodată: asumarea răspunderii, judecata într-o situație neprevăzută și încrederea dintre doi oameni care au lucrat ani la rând împreună.
Un program îți spune ce s-a întâmplat, dar nu decide în locul tău când clientul are o urgență pe șantier și trebuie găsită o soluție pe loc. Nu poate negocia, nu poate citi omul din fața lui și nu își poate pune semnătura pe o promisiune. Digitalizarea ne face mai rapizi și mai eficienți, însă deciziile care contează cu adevărat rămân, în continuare, ale oamenilor.

Gala se numește „Man Behind the Machine”. Cine este, dincolo de funcția de CEO, omul Constantin Mincu Pătrașcu Brâncuși și ce principiu de viață l-a ajutat să ajungă aici?
Dincolo de funcție, sunt un om care crede în muncă, în modestie și în lucrurile care rămân după tine — drumuri, rețele, lucrări care rămân și sunt utile țării. Port numele Brâncuși și, odată cu el, o lecție de familie: adevărata valoare nu se strigă, se construiește.

Care sunt schimbările majore pe care le anticipați în piața utilajelor și construcțiilor în următorii 5 ani?
Văd trei direcții clare. Prima — electrificarea: utilajele electrice vor câștiga teren constant în aplicații urbane, spații închise și lucrări municipale. Aici avem un avantaj, prin LiuGong, unul dintre pionierii mondiali ai utilajelor de construcții electrice, cu una dintre cele mai ample game din industrie. A doua — digitalizarea: clienții vor cere date clare despre consum, mentenanță și costuri, iar utilajele vor fi tot mai conectate.
A treia, și poate cea mai importantă, este trecerea de la vânzarea de utilaje la oferirea de soluții complete: consultanță, finanțare, service, piese și suport pe toată durata exploatării. Piața se maturizează, iar diferența o vor face furnizorii care rămân lângă client mulți ani după achiziție — exact lucrul pe care îl facem de peste două decenii.