Cum să plantezi seminţe pe timp de furtună

Toată situaÅ£ia din ultimii doi ani ÅŸi a lăsat amprenta asupra mea poate chiar mai mult decât conÅŸtientizez. Stau în permanenţă cu inima strânsă ÅŸi văd că parcă vin una după alta ÅŸi nu s e mai termină. De la început de 2020 a u tot venit: valuri după valuri de pandemie, panică ÅŸi nesiguranţă legată de sănătate, care influenÅ£ează toate celelalte aspecte ale vieÅ£ii, segregările în multitudine de tabere cu privire la vaccin, teorii ale conspiraÅ£iei, lipsa de predictibilitate, greutatea cu care se planifică o vacanţă ÅŸi condiÅ£iile de călătorie mereu în schimbare, măştile sanitare care s-au suprapus peste măştile noastre interioare, ochii puÅ£in speria Å£i pe care îi văd pe deasupra acestor măşti la oamenii pe lângă care trec pe stradă. Multe. Le ÅŸtiÅ£i. Chiar trebuie să ai un minds et complet flexibil ca să nu laÅŸi să te influenÅ£eze tot ce se întâmplă.

În prima fază mi-am pus multe planuri ÅŸi proiecte pe hold, aÅŸteptând să se liniÅŸtească apele. Dar apele deveneau din ce în ce mai învolburate, iar furtunile apăreau una câte una la orizont. Am văzut că viaÅ£a trece, parcă, pe lângă mine aÅŸa, tot aÅŸteptând să fie mai bine . Åži mi am zis: hai să încep să fac măcar câte una din c ele pe care mi le am propus, chiar ÅŸi a ÅŸa, în contextul dat! Acela a fost pentru mine un turning point. Nu mi-am dat seama pe moment de valoarea acestei decizii, însă ulterior am înÅ£eles: viaÅ£a se întâmplă ÅžI ÎN TIMPUL furtunii. Este acelaÅŸi timp care trece, aceleaÅŸi minute, aceleaÅŸi momente. Ideea este ce anume facem cu acest timp care se scurge.

Mi-am dat seama că dacă stau să aÅŸtept, parcă ceva din mine s e transformă în gol. Însă dacă încep să fac, chiar ÅŸi l ucruri care se dovedesc a fi greÅŸite, ineficiente, prost înÅ£elese sau prost aplicate, acel gol din mine s e diminuează indiferent dacă ce fac are rezultatul scontat sau nu. Åži am început să văd valoarea acestei constatări: poate, cu experienÅ£a, cu vârsta, cu timpul, încep să înÅ£eleg ceva mai bine via Å£a. Åži îi dau bice. Fac lucruri, mă miÅŸc, caut, citesc, vorbesc, gândesc, fac planuri ÅŸi le pun în aplic are aÅŸa cum reuÅŸesc eu mai bine . Iar viaÅ£a îmi dă înapoi ener gia acestor lucruri făcute, care se adăugă în mine ÅŸi cumva, mă cresc pe interior. În aceeaÅŸi idee, lucrul la revistele noastre a devenit ÅŸi el altfel, mai calitativ, curge. Văd acÅ£iunile cumva încadrate într-un joc mai c uprinzător. Sper ca rezultatul muncii noastre să se vadă în ochii voÅŸtri, ai cititorilor, ÅŸi să vă aducă un extra-imbold pentru A FACE în continuare!

Cele bune,
Cornelia Rotaru