Despre forţă şi delicateţe

Cine mă ştie, ştie că sunt mare fan întâlniri şi evenimente face to face, când te poţi vedea om cu persoană, poţi simţi pe c el de lângă tine şi comunicarea este nemijlocită. Înţeleg şi avantajele digitalizării, bineînţeles. Mă servesc de digitalizare ca de o unealtă necesară şi eficientă. Dar cred cu tărie că nicio lume virtuală nu va putea egala realitatea reală.

Pe 8 martie, cu ocazia zilei noastre, a femeilor, am fost prezentă cu mare bucurie şi emoţie la Gala Excelenţei în Economie a CONAF (Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin). Cu toate că restricţiile datorate pandemiei se ridicau pe data de 9 martie , în seara evenimentului nimeni nu a mai purt at mască! Nu au mai fost necesare teste sau certificat verde la intrare, toată lumea, printr-o înţelegere tacită, a spus ADIO p andemiei (Doamne ajută!). A fost primul eveniment normal la care am participat după 2 ani complicaţi, loc unde ne-am putut v edea atât ochii, cât şi zâmbetele, unde am putut s ă ne dăm mâinile, dar să ne şi îmbrăţişăm cu căldură şi dor. Acum când scriu îmi dau seama că am participat la un moment plin de emoţie şi s ens, un sens mult mai adânc decât îmi dădeam eu seama atunci, pe loc. A fost magic!

Evenimentul a fost lung, mai lung decât mă aşteptam şi a depăşit cu mult programul anunţat. Însă plictiseala nu a fost deloc alături de noi în acea seară. Pe scenă au vorbit peste 70 de oameni, fiecare a s trălucit în felul propriu şi a împ ărtăşit o bucată de sine. Se vedea că aceşti oameni sunt oameni de acţiune, oameni care fac treabă, cărora nu le e frică de challenge, care mutaseră deja câţiva munţi şi de aluri în drumul l or antreprenorial. M-am surprins l a aproape fiecare speech că dau din cap în semn că înţeleg perfect ce spun acei oameni. Am simţit fie care cuvânt şi fiecare idee, fiecare emoţie a l or. Deoarece a fost şi drumul meu de antr eprenor până în prezent, drum presărat cu multe challenge-uri, nopţi nedormite, griji, dar şi c u satisfacţii şi lecţii care m-au modelat în cine sunt a cum. Am fost de multe ori obligată să “fac din rahat bici” şi ŞTIU că toţi acei oameni pe care i-am ascultat la Gală au trecut de multe ori şi ei prin a semenea situaţii. Şi după atâta luptă, aceiaşi oameni stăteau acolo În faţa sălii şi împărtăşeau experienţa lor şi transmiteau emoţia lor. O emoţie a unor o ameni care au avut curajul să facă, să viseze şi să nu renunţe.

Acum 15 ani, când am spus DA propunerii de a fi p artener de business, habar nu aveam ce presupune acest lucru. Cursurile de la Facultatea de Management la ASE nu m-au ajutat prea mult în viaţa reală. Copilăria şi parte din adolescenţa petrecute în comunism nu au ajutat nici ele foarte tare. Cu toate acestea, constat că fac parte dintr-o generaţie de antreprenori care, cu toate că păreau că toate şansele le sunt potrivnice, comparativ cu alţi antreprenori din alte ţări care încă de mici a u un întreg sistem care îi sus ţin şi îi pregătesc, generaţia română actuală de atreprenori este una curajoasă, care a învăţat ce înseamnă flexibilitatea, cât şi să se reinventeze din mers de multe ori. Faptul că sunt parte din această generaţie îmi dă un s entiment de mândrie – numai noi ş tim prin câte a trebuit să trecem pentru a ajung e aici!

Am avut viziunea acestor oameni antreprenori din România care pot fi comparaţi cu florile de colţ: flori crescute pe stâncă, la altitudine mare, în condiţii nefavorabile şi dure, dar atât de frumoase, unice, delicate în forţa lor!

Să avem o primăvară cu pace, sănătate şi frumuseţe în suflete,
Cornelia Rotaru