Există lideri care construiesc companii și există lideri care schimbă industrii. Cu peste două decenii de experiență în domeniul utilajelor și echipamentelor, Ștefan Ponea se numără printre cei care au contribuit la profesionalizarea și modernizarea pieței din România, promovând constant digitalizarea, eficiența operațională și adoptarea noilor tehnologii.
În cadrul Galei RoBuild „Man Behind the Machine”, Ștefan Ponea a fost distins cu Premiul pentru Inovație și Transformare Tehnologică în Industrie, o recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea și tehnologizarea sectorului utilajelor pentru construcții. Dincolo de rezultate și performanțe, parcursul său profesional este o lecție despre adaptare, curajul de a o lua de la capăt și capacitatea de a transforma provocările în oportunități de dezvoltare.
Am discutat cu Ștefan Ponea despre momentele care i-au definit cariera, despre rolul tehnologiei în construirea unui avantaj competitiv și despre lecțiile pe care le consideră esențiale pentru viitoarele generații de antreprenori.
Care a fost cea mai dificilă perioadă din parcursul dumneavoastră antreprenorial și cum ați reușit să transformați o provocare într-o nouă oportunitate de dezvoltare?
Nu pot spune că unul a fost cel mai dificil. Au fost multe provocări. Dacă ar fi să aleg una, aş alege momentul în care am fost forţat să ies din industria de închirieri de utilaje şi din firmă pe care am construit-o de la 0 – Mateco România (fosta Industrial Access) şi să o iau de la 0 în altă industrie. Aici a fost testul maturităţii profesionale în care a trebuit să livrez rezultate măsurabile aplicând teoria învăţată şi experienţa concretă în alt domeniu. Trecerea de la închirieri de utilaje la tratarea deşeurilor a fost un test dur în care lipsa totală de experienţă şi aşteptările de performanţă maximă încă din prima zi m-au făcut să plec cu un handicap semnificativ într-o industrie murdară la propriu şi la figurat. Acest handicap a fost în acelaşi timp cel mai mare avnataj: fără a fi „contaminat”de obiceiurile şi cutumele din industria deşeurilor, am fost suficient de stupid să nu ştiu că nu se poate face un lucru mai eficient. Aşa că am făcut lucrul mai eficient în ciuda tuturor obstacolelor operaţionale externe, dar mai ales interne. Rezistenta la schimbare a echipei a fost cel mai puternic motor al schimbării pentru că nu eram influenţat în niciun fel de „aşa facem noi lucrurile aici”. Aşa cum se spune, „orice obstacol are minim 2 soluţii pe care nu le ştii din prima” şi în cazul meu a fost valid şi resetarea forţată mi-a oferit un sentiment puternic de satisfacţie profesională măsurând rezultatele după numai 12 luni: o firmă cu o pierdere de peste 7 mil RON în anul în care am sosit pe care am transformat-o într-una cu profit de peste 1 mil RON, cu o producţie la 50% din capacitatea fabricii. Valorile morale au fost călăuzitorul meu aşa cum au fost şi în perioadă anterioară şi ne-abdicarea de la aceste valori de bază au fost principalul combustibil care m-a ajutat să obţin aceste rezutlate.
Există o lecție pe care ați învățat-o în acea perioadă și care vă influențează și astăzi modul de a conduce o companie?
Da, aceste valori preţioase şi foarte greu de păstrat sunt cea mai importantă avuţie personală pe care o poţi pune la dispoziţia echipei şi a industriei în ansamblu. Abdicarea sau reorientare oportunistă (că tot e la modă conceptul de “real politik”) nu sunt cai de urmat indiferent de situaţie. Cu ajutorul divinităţii, dincolo de eforturile personale, am fost norocos să-mi pot permite să menţin aceste valori intacte şi în nouă industrie.
Sunteți cunoscut ca un promotor al digitalizării și al optimizării proceselor. Când ați realizat că tehnologia poate deveni un avantaj competitiv real într-o industrie atât de practică precum cea a utilajelor și echipamentelor?
Am învăţat asta încă din 2006, când nu aveam resurse să investesc în sisteme avansate şi scumpe de tip client – server, care costau mai mult decât cifra de afaceri pe un an la vremea respective. Ca să pot scala şi creşte precum Făt Frumos, singura cale a fost digitalizarea obsesivă a tuturor proceselor repetitive care adăugau un lest enorm creşterii companiei. Alegerea unui sistem cloud based în 2006 a fost cea mai inteligentă alegere din această perspectivă care mi-a permis construirea unui ecosystem digital avansat care şi acum, după mai bine de 20 de ani păstrează compania respectivă leader de piaţă în industrie, atât la nivel naţional cât şi internaţional cu o margine real EBITDA (înainte de transfer pricing) constantă peste 50%.
Care este cea mai mare greșeală pe care o fac companiile atunci când încearcă să implementeze soluții digitale?
Lipsa perspectivei clientului, atât a clientului extern cât şi a clientului intern (fiecare post din companie): de obicei în companii, factorii de decizie deleagă de cele mai multe ori această bucată critică către terţi interni sau externi, de obicei plătiţi cu un salariu sau alt sistem de recompense care nu are treabă cu clientul. Acesta îşi va proteja întotdeauna propriul scaun şi nu va face din digitalizarea misiunea vieţii sale. Fără 100% implicare, înţelegere şi implementare fulger, digitalizarea rămâne o deviză frumoasă într-o vitrină scumpă de marketing intern şi extern. Am văzut la toate nivelurile acest lucru şi cum o adunătură de oameni îşi dau importanţă într-o întâlnire pentru a discuta 3 ore despre formă unui buton fără să acorde nicio importanță opiniei celui care plăteşte sau a celui care lucrează cu aplicația sau programul respectiv. Ego-ul, păstrarea status-quoului cu orice preţ, prefăcătoria şi dorinţa de a fi pe placul şefului, no matter what, sunt principale piedici în fata digitalizării autentice.
În opinia dumneavoastră, ce înseamnă astăzi eficiența într-o companie: oameni, tehnologie, procese sau capacitatea de a le integra pe toate?
Empatia este ingredientul critic: dacă nu asculţi cu două urechi şi te încăpăţânezi să vorbeşti de 2 ori mai tare şi mai mult decât cei pe care trebuie să-i ajuţi cu proiectul tău de digitalizare, şansele să faci ceva eficient scad dramatic. Nu de multe ori oamenii se trezesc cu contracte de digitalizare semnate fără să fie măcar întrebaţi ce anume fac ei şi ce provocări au. Le sunt servite procese digitalizate care îi fac să muncească să întreţină sistemul care nu îi ajută de loc în loc ca sistemul să lucreze pentru ei. Apoi în board sau la şedinţă se acordă aplauze celui care a cheltuit bugetul şi a crescut gradul de utilizare a aplicaţiei cu 200% de la 4 la 8 utilzatori, uitând să spună că firma are 1200 de utilizatori.
De-a lungul carierei, a existat o decizie care la momentul respectiv părea riscantă, dar care s-a dovedit esențială pentru evoluția companiei?
Da, fără risc nu exista câştig major. Cel puţin nu în viaţa reală de business. În digitalizare ALL IN este de bază şi alături de FAIL FAST sunt principalele ingrediente care m-au ajutat să performez. În cele mai multe locuri, indiferent de mărime, echilibristica între buget, asumarea responsabilă a cheltuielilor şi (lipsa ) rezultatul (lui) obţinut duc la eşec. Când planifici să greşeşti minim 30% şi prioritizezi gradul real de adopţie şi viteza de adopţie, câştigul este înzecit.
Când stai şi numeri fiecare oră de dezvoltare şi arunci o acceptantă de-a dura prin 10 departamente care fug de alocarea pe bugetul propriu a costului nu ai şanse să te mişti zvelt şi eficient. Devii un dinozaur corporatist sau o găină mică şi bezmetică în fata giganţilor multinaţionali cu bugete de zeci de milioane.
Dacă ar fi să transmiteți o singură lecție generației următoare de antreprenori din industrie, care ar fi aceea?
Îndrăznește să visezi şi acceptă că nu există nu se poate.
Premiul pentru inovație și transformare tehnologică în industrie vine după mulți ani în care ați contribuit la modernizarea pieței. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această recunoaștere?
Acesta ocupă un loc preţios în inima mea şi este printre cele mai frumoase lucruri care îmi aduc satisfacţie profesională după peste 25 ani în industrie. Alături de celelalte premii şi menţiuni pe care le-am primit în cariera la nivel global, acesta este cel mai important pentru că l-am primit acasă, de la semenii mei şi va avea un loc special inima mea, indiferent de ce -mi va rezervă viitorul, pentru că a fost primul în România.
Vă mulţumesc încă o dată pentru onoarea acordată.
Din răspunsurile lui Ștefan Ponea reiese o idee simplă, dar extrem de puternică: tehnologia nu schimbă singură companiile, ci oamenii care au curajul să o folosească pentru a schimba regulile jocului. Fie că vorbim despre digitalizare, despre asumarea unor decizii riscante sau despre capacitatea de a te reinventa atunci când contextul te obligă să o faci, succesul rămâne strâns legat de valori, disciplină și perseverență.
Premiul pentru Inovație și Transformare Tehnologică în Industrie primit la Gala RoBuild reprezintă nu doar o recunoaștere a unui parcurs profesional remarcabil, ci și confirmarea faptului că progresul este construit de oameni care îndrăznesc să privească dincolo de limitele impuse de prezent. Iar pentru Ștefan Ponea, una dintre cele mai importante lecții rămâne la fel de actuală ca în prima zi: „Îndrăznește să visezi și acceptă că nu există nu se poate.”
