Ce a făcut Aristide Caranda de-a lungul primilor săi 20 de ani după pensionare? Ei bine, a fondat o companie ajunsă de calibru național...
Suntem convinși, destui dintre cei care ne citiți aveți sub capota mașinii o baterie Caranda. Acest producător din România a avut o ascensiune în plin fără a fi contat pe studii de piață cuprinzătoare, tehnologie ultraexclusivă sau mesaje aspiraționale fenomenale. Cum a fost posibil, aflăm acum chiar de la fondatorul Aristide Caranda. Cum a început povestea unuia dintre cele mai cunoscute branduri din industria românească? Într-o zi de 5 septembrie 1991, după 35 de ani de activitate în industria de stat, interval în care a contribuit determinant la dezvoltarea și managementul întreprinderilor Acumulatorul (București) și Rombat (Bistrița), Aristide Caranda a decis să demareze propria afacere în domeniul producției de acumulatori auto, înființând compania Electro Auto Service SRL (EAS). Al zecelea an de existență al companiei a fost marcat de atingerea unor obiective strategice: fabricația în exclusivitate națională a acumulatorilor auto fără întreținere, inaugurarea noului sediu central și deschiderea a încă două centre de vânzări și service la București, Iași, apoi Constanța. De ase¬menea, compania a obținut certificarea sistemului de management al calității SREN ISO 9001/2001. În 2005 a fost schimbat numele companiei din Electro Auto Service SRL în Caranda Baterii. În același an a fost achiziționat din Germania, de la compania Digatron, un laborator automatizat de testare, dotat cu tehnologie de vârf, conform normelor EN 60896-1+A2.
Anul 2021 are o însemnătate aparte pentru compania cu capital integral românesc Caranda Baterii: 30 de ani de la înființare. Pentru Aristide Caranda personal, fondatorul companiei și unul dintre cele mai respectate nume din branșă, notăm două aniversări semnificative: 65 de ani de activitate profesională și 90 de ani de viață.
Astăzi, la 90 de ani, Aristide Caranda este un interlocutor cald, deschis, plin de umor, dinamic în replică și cu o energie tonică, gata să stea de vorbă cu cei care vor să afle mai mult. Iar MAȘINI & UTILAJE a vrut să afle mai mult…
Mașini și Utilaje: Detalii despre începutul și evoluția comercial-administrativă a companiei am putea afla din tot felul de documente parafate. De la dvs. vrem să aflăm despre momentul inițial, real și personal care a generat Caranda Baterii. Când și cum a fost?
Aristide Caranda: Va trebui să aveți ceva răbdare să mă ascultați, pentru că nu există un răspuns punctual la întrebarea pe care mi-ați pus-o: anul, luna, ziua, ora, secunda. Pe de-o parte, cursul vieții mele profesionale, pe de alta, cursul realității economice românești au creat cu 30 de ani în urmă convergența necesară și suficientă pentru ca eu să pot declanșa un nou început. Aveam 61 de ani atunci. Unii cunoscuți au comentat: „Ce-ți mai trebuie? Stai liniștit, vine pensia, n-ai de ce să te obosești sau să mai riști ceva. Cine știe ce firme mari vor ieși la înaintare și nu vei putea să le faci față.” Nu puteam să-i contrazic, însă nici ei nu știau ce știam eu. În plus, simțeam că prea nu am nimic de făcut și că nu pot să stau așa…
Mașini și Utilaje: Așadar, acum 30 de ani a fost, mai degrabă, un moment de cumpănă decât unul de start?
Aristide Caranda: Nu aș spune „de cumpănă”. Simt că decizia mea de atunci a fost ceva firesc, ceva ce nu putea fi altfel. A, sigur, nu mă gândeam că o să apuc să văd că va ieși o companie cum e astăzi Caranda Baterii. Aveam doar convingerea că, în virtutea experienței profesionale de 32 de ani, voi fi în stare să fac să meargă o mică firmă de familie în peisajul economic românesc din anii ’90.
Mașini și Utilaje: Să înțelegem că acei 32 de ani de dinainte de 1991 ar trebui să fie considerați adevărata temelie pe care stă acum Caranda Baterii? Vorbim de ani în care România funcționa după un alt sistem politico-economic…
Aristide Caranda: Să lăsăm deoparte politicul. Politicul, de orice fel ar fi el, trebuie să caute să-și consolideze țara și să o dezvolte. Altfel, va ajunge să-și demoleze propriul edificiu și, implicit, pe sine. Când am terminat eu cu studenția și m-am angajat – asta era în 1956, se porneau investiții cu bătaie lungă pentru dezvoltarea industrială a României. Am primit repartiție la Acumulatorul și acolo am fost primit pe post de maistru, pentru că nu era liber niciun loc de inginer. După un an, pe care îl consider foarte important deoarece atunci am învățat ce înseamnă să lucrezi direct cu oameni în subordine, am fost trecut ca inginer la laborator. Acolo, eram numai eu și restul, fete. Nu mă simțeam la locul meu, deși mi-am completat bine experiența de lucru.
După alți doi ani am fost promovat inginer tehnolog și apoi inginer principal. De pe aceste posturi am căpătat o largă perspectivă asupra activității din fabrică, iar luarea unor decizii bune a fost posibilă tocmai pentru că știam deja cum se face cam tot ce se făcea pe acolo. În acele vremuri m-am adaptat cel mai ușor la nou, pentru că aveam de lucru cu tehnologie. Tehnologia, bine înțeleasă și aplicată, dă rezultate bune. După ce am ajuns în postul de director, a trebuit să-mi amintesc cum era lucrul cu oamenii. Ei sunt for-ța care mișcă tot. Dacă nu reușești să le înțelegi corect abilitățile și să-i convingi că merită făcut ceea ce îi pui să facă, închizi repede întreprinderea…
Mașini și Utilaje: Au fost vremuri în care industria românească s-a dezvoltat intens și datorită stabilirii unor parteneriate cu companii din Europa de Vest. Industria auto este un exemplu clar în sensul respectiv. Cum au decurs lucrurile la Acumulatorul?
Aristide Caranda: Acumulatorul a intrat într-o nouă fază de dezvoltare pe când eu eram promovat spre nivelurile manageriale superioare. Acumulatorul urma să elimine toate importurile de profil de pe piața românească – asta se dorea ca scop final. Am făcut parte din delegații care au discutat cu potențiali parteneri în Anglia, Italia, Germania. În aceste călătorii am învățat ce nu înveți în zece facultăți. După semnarea parteneriatului cu Varta, am intrat în contact cu un nivel tehnologic superior pe care a trebuit să-l înțeleg suficient de bine pentru a coordona implementarea sa la scară mare, la Acumulatorul. Asta a durat ani. Am participat la proiectarea și construirea unor hale noi, la instalarea și verificarea utilajelor. De-a lungul primilor doi ani de producție, am avut nemți alături de noi pentru asigurarea integrării producției și a calității. Răspunderea era mare, însă toți trăgeam în aceeași direcție. Iar când a fost atins regimul de producție dorit, s-a constatat că nevoile de pe piața noastră crescuseră între timp la 150% față de ce putea oferi Acumulatorul…
Mașini și Utilaje: Să fi fost vorba de o greșeală în deciziile de la nivel central?
Aristide Caranda: Lucrurile au mers peste așteptări în industrie - asta era. Nu s-a pierdut timpul, la minister s-a luat decizia construirii unei noi fabrici de acumulatori. Prin ordin de ministru, am fost însărcinat să mă ocup de aducerea fabricii la stadiu operațional în 3-4 ani, deși o luam total de la capăt.
Nu suport situațiile (cele pe care le pot sesiza și înțelege eu, cel puțin) în care nimeni nu face nimic pentru ca lucrurile să ia un curs bun, deși se vede clar ce și cum s-ar putea face. Nu am stare când constat așa ceva. Am început în propriul garaj activitatea firmei și, încet-încet, clienții au apărut și au apreciat serviciile pe care le ofeream în materie de baterii auto.
De această dată, parteneriatul a fost semnat cu americanii de la Singer. Tehnologia lor s-a aflat la baza bateriilor pe care le-a produs noua fabrică de la Bistrița sub marca Rombat. Implicarea mea acolo s-a prelungit și după ce fabrica a început să lucreze, deoarece au fost probleme persistente de calitate. După ce le-am identificat și le-am rezolvat, mi s-a propus să rămân ca director în întreprindere. Pentru că nu aveam de gând să mă mut cu tot cu familie din București după atâția ani de efort și muncă, am refuzat cât de diplomatic am putut. Problema a fost că aveam o reputație atât de solidă printre tovarășii de sus, încât s-au ferit mai întâi să-mi semneze pensionarea. Până la urmă am rezolvat. Apoi a venit răsturnarea politică din 1989…
Mașini și Utilaje: În situația dvs, oricine ar fi simțit că și-a încheiat faza activă a vieții. Sau nu a fost așa?
Aristide Caranda: Ce să mai zic? Normal, pot să vă spun doar opinia mea: dincolo de surpriza schimbărilor, mă așteptam ca procesul dezvoltării României să se reia mai intens ca niciodată. Nu mai eram activ profesional, dar urmăream lucrurile cu interes. Am fost dezamăgit să văd că lucrurile bat pasul pe loc și, mai apoi, că se intră în regres. Pe de altă parte, am văzut cum numărul automobilelor din România a început să crească rapid și, odată cu acesta, nevoia de baterii. La un moment dat, mă simțeam stând ca la cinema, privind un film și așteptând să văd cum cineva intră în acțiune pentru a răspunde noilor condiții de pe piață. Pentru mine, în virtutea experienței proprii, scenariul era previzibil. Totuși, nu se întâmpla nimic din ce m-aș fi așteptat să se întâmple, pasivitatea celor din domeniu pe fondul teatrului politic m-a decepționat. Chiar nimeni altcineva nu-și dădea seama de situație? Au trecut luni bune fără să aflu de vreo zvâcnire, ceva. Așa am început să mă gândesc că ar fi păcat să nu fac eu o încercare… De la scara unui capital pe care l-am putut investi strict de la nivel familial: 18.000 de lei.
Mașini și Utilaje: Alții poate ar fi călătorit sau și-ar fi luat mașini second-hand străine de asemenea bani. Nu v-au tentat alte preocupări mai ușor accesibile?
Aristide Caranda: Nu suport situațiile (cele pe care le pot sesiza și înțelege eu, cel puțin) în care nimeni nu face nimic pentru ca lucrurile să ia un curs bun, deși se vede clar ce și cum s-ar putea face. Nu am stare când constat așa ceva. Am început în propriul garaj activitatea firmei și, încet-încet, clienții au apărut și au apreciat serviciile pe care le ofeream în materie de baterii auto. A urmat renovarea acelui WC public din parc, aproape de colțul bulevardului Kiseleff cu strada Mincu (București) și transformarea lui într-un mic atelier de producție și servicii. Pentru o vreme, vânzările au trenat – prin a doua parte a anilor ’90 nu exista promovare prin internet și publicitatea ar fi fost scumpă în cazul meu. Până la urmă, cu inerția, dar și cu siguranța de rigoare, a funcționat promovarea tradițională, de la om la om. Așa că, în vreo jumătate de an, a început să se aglomereze de clienți la acel fost WC. Acolo nu era niciun fel de parcare și, cu toate acestea, clienții veneau, chiar dacă nu-i ușor să plimbi o baterie până unde ai lăsat mașina...
Mașini și Utilaje: Vorbim aici despre vânzarea unor produse proprii, nu doar de montaj și garanții – așa-i?
Aristide Caranda: Sigur, vorbim de primele baterii Caranda. Experiența mea de mulți ani în tehnologie, componente și furnizori a dat rezultate în noua muncă pe care am început-o pe cont propriu. În prima parte a anilor 2000 am deschis filiale în opt orașe. Atunci când dezvoltarea afacerii a ajuns la o altă scară, au contat mult alegerea colaboratorilor și lucrul cu oamenii – învățasem din mers despre acestea în anii în care am lucrat ca maistru.
Mașini și Utilaje: Filiale în opt orașe? Se poate face așa ceva cu producție din garaj sau dintr-un mic atelier?
Aristide Caranda: A, nu, în niciun caz. Când a fost clar că există perspective de dezvoltare, am făcut un împrumut pe patru ani, apoi am închiriat o hală într-o platformă industrială bucureșteană. Inițial doream să cumpăr un astfel de spațiu, dar nu le poți avea pe toate – le cumpăraseră alții înainte, în timp ce eu puneam bazale afacerii. Oricum, am primit condiții bune de închiriere și proprietarul m-a asigurat că nu o să doresc să plec de acolo. L-am privit cu neîncredere, dar așa a fost. Omul nu era la vânătoare de bani ușori, chiar a dorit să mă vadă așezat acolo. Lucrurile au mers bine de atunci încoace și nu am niciun regret privind în urmă. Nu mi-am făcut griji când am început, știam ce am și ce nu am – deopotrivă în plan material, financiar și de aptitudini proprii. Știam că am destul pentru a pune lucrurile în mișcare. S-ar fi putut mai bine? Nici asta nu mă preocupă acum, sunt mai interesat de ce am de făcut mai departe...
Mașini și Utilaje: Ceea ce veți face mai departe are legătură cu bateriile destinate automobilelor electrice?
Aristide Caranda: Producem deja baterii destinate vehiculelor electrice de uz tehnic. Bateriile pentru automobile sunt altceva, dar cunoaștem despre ce este vorba și purtăm discuții de dezvoltare. Aici mai e ceva de spus: automobilul electric este ceva care poate fi integrat în metabolismul electric al locuinței posesorului. Sub marca noastră au fost puse la punct module electrice de uz casnic pe 48 de volți. În funcție de mărimea și necesitățile casei, se poate dimensiona un sistem de module de baterii care va facilita reducerea consumului de energie de la rețea și va asigura furnizarea electricității în caz de avarie. În principiu, aceste baterii pot fi „umplute” prin intermediul unor panouri solare, iar un invertor rezolvă problema trecerii de la curent continuu la curent alternativ, în funcție de tipul consumatorilor către care este direcționată energia. Un automobil electric branșat la o asemenea instalație casnică se poate încărca sau, dacă survine o pană de curent, poate să devină sursă de avarie.
Mașini și Utilaje: La deschiderea acestor noi oportunități nu cred că v-ați gândit vreo clipă în 1991...
Aristide Caranda: Toate la timpul lor. Când faci ceva, indiferent ce, trebuie neapărat să fii atent la potrivirea dintre ceea ce desfășori și condițiile realității. Să nu faci nici prea puțin, nici prea mult. Să te ții de treabă, dar să rămâi aproape de familie. Nu insista să faci ceva ce nu dă semne că ar merge, caută variante. și poartă-te corect cu oamenii cu care lucrezi - cei care vor aprecia asta vor fi alături de tine pe termen lung. Dacă privești dezvoltarea unei companii ca pe o călătorie, vei afla că sunt destinații care pot fi atinse numai cu oameni buni lângă tine.
Biografie Aristide Caranda:
Aristide Caranda a studiat Chimia Industrială la Institutul Politehnic București, absolvind în 1956. Prima parte a carierei i-a adus o ascensiune amplă în ie-rarhia fabricii Acumulatorul (București). Apoi, Aristide Caranda a fost delegat să aducă la stadiu 100% funcțional fabrica Rombat (Bistrița). După 1990, Caranda s-a hotărât să fondeze propria unitate de producție, pornind la lucru în 1991.
Toate la timpul lor. Când faci ceva, indiferent ce, trebuie neapărat să fii atent la potrivirea dintre ceea ce desfășori și condițiile realității. Să nu faci nici prea puțin, nici prea mult. Să te ții de treabă, dar să rămâi aproape de familie. Nu insista să faci ceva ce nu dă semne că ar merge, caută variante. și poartă-te corect cu oamenii cu care lucrezi - cei care vor aprecia asta vor fi alături de tine pe termen lung. Dacă privești dezvoltarea unei companii ca pe o călătorie, vei afla că sunt destinații care pot fi atinse numai cu oameni buni lângă tine.
