Ziua de marÅ£i, 13 aprilie, începuse bine, cu soare, dar ÅŸi cu puÅ£in nor la orizont. Era deja aproape ora 12 ÅŸi aÅŸteptarea devenise apăsătoare. Parcarea de la Carrefour Colosseum din BucureÅŸti era plină de maÅŸini de ÅŸcoală auto, cât ÅŸi de maÅŸini pregătite pentru examen. În faÅ£a mea erau pe listă 5 persoane care trebuia să fie examinaÅ£i de agentul de poliÅ£ie înainte să-mi vină ÅŸi mie r ândul (erau în total vreo 10 agenÅ£i de poliÅ£ie ÅŸi fiecare examinau câte 6 oameni, în grupe de câte 2).
MaÅŸina cu primii doi s e întorcea deja din traseu ÅŸi toată lumea o urmărea încordată. În ea dădea examen un domn de vârsta a doua care conducea concentrat. Uitându-mă la maÅŸină, la un moment dat am pierdut-o din vedere într-o curbă. După puÅ£in timp însă, văd că vine alergând spre mine instructorul meu auto, care mă întreabă precipitat dacă mai ÅŸtiu care este reperul pentru gararea cu spatele. Îmi spune stresat că agentul de poliÅ£ie dăduse această cerinţă d-lui de vârsta a doua care tocmai terminase traseul. Panică. ToÅ£i cei care urmăm la traseu am început într-un suflet să discutăm gararea cu spatele, iar câÅ£iva chiar au sărit să o ÅŸi repete practic acolo în parcare.
După încă o oră revine ÅŸi a doua maÅŸină cu următorii doi elevi. Urmăm noi, eu ÅŸi un tânăr înalt ÅŸi slab, cu părul lung strâns în coadă, brunet ÅŸi cu ochelari: RareÅŸ. Pe faÅ£a lui se citea puÅ£ină crispare însă ce o fi fost în sufletul lui, doar puteam să îmi imaginez. RareÅŸ urcă la volan ÅŸi agentul de poliÅ£ie îl identific ă atât pe el, cât ÅŸi pe mine, în calitate de martor. Examenul începe. RareÅŸ merge încet ÅŸi atent, întorcând cu greu volanul unui Logan extrem de vechi, care scârÅ£âia ÅŸi gemea din toate balamalele. De fiecare dată când lua o curbă mă miram că maÅŸina ajunge pe direcÅ£ia potrivită, cumva mi se părea extrem de greu ca roÅ£ile înÅ£epenite să se coordoneze cu direcÅ£ia dată de volan. Însă vechiul Logan asculta de comenzi ÅŸi îÅŸi făcea treabă. La fiecare intersecÅ£ie băiatul se aplecă spre fată ÅŸi întorcea capul de multe ori atât în stânga, cât ÅŸi în dreapta, cu mare atenÅ£ie ÅŸi prudenţă. M-am uitat peste umărul lui să văd cu câÅ£i km la oră mergea, cadranul de la kilometraj arăta 25km/h, care, cred, a fost viteză maximă cu care a mers pe tot parcursul examenului. După vreo 25 de minute agentul de circulaÅ£ie l-a oprit ÅŸi i-a scris pe procesul verbal mult doritul: Admis. RareÅŸ condusese, într-adevăr, impecabil!
Urmez. Ne mutăm cu toÅ£ii în maÅŸina cu care am făcut ÅŸcoala de ÅŸoferi, cu agentul de poliÅ£ie în dreapta mea ÅŸi RareÅŸ pe bancheta din spate, în calitate de martor. Fiind un Logan din 2015 pe motorină, maÅŸina părea OZN pe lângă cea din care tocmai veneam. Reglez de toate, pun centura ÅŸi pornesc. Loganul meu fuge destul de repede fără să apăs pe acceleraÅ£ie, doar dând drumul la ambreiaj. Å¢in strâns ambreiajul ca să nu o ia l a goană ÅŸi aplic aceeaÅŸi strategie ca RareÅŸ: o Å£in în 25km/h ma xim. Pentru cine ÅŸtie, pentru a intra în parcarea de la Carrefour Collosseum venind din zona de străduÅ£e, este necesar să treci prin 5 s ensuri giratorii care urmează, cumva, unul după altul. Când le-am parcurs prima dată în timpul ÅŸcolii de ÅŸoferi, la final de ultim rond, simÅ£eam cum ochii mi se învârt în orbite. De atunci, de fiecare dată când treceam pe acolo mă plângeam instructorului că nu voi reuÅŸi ever să le fac fără nicio greÅŸeală.
Din seria, de ce Å£i-e frică, de aia nu scapi, agentul de poliÅ£ie parcă a ÅŸtiut cât de tare îmi plăceau sensurile giratorii succesive. Prima indicaÅ£ie pe care mi-a dat-o a fost: ne întoarcem în parcarea de unde am plecat. Asta a însemnat primele 5 sensuri giratorii. Apoi a decis să fac o întoarcere spre parcare, apoi încă odată spre ieÅŸire. Încă 10 sensuri. După, a urmat traseul propriu zis, după care, guess what: încă 5 sensuri giratorii pentru a reveni, la final de traseu, în parcare. Din toată povestea m-am ales cu 9 puncte penalizare deoarece, la un moment dat, am “muÅŸcat” din banda din stânga, într-unul din sensuri, fiind concentrată să nu uit să semnalizez că ies din el pe a doua ieÅŸire. Ajunsă pentru a 3-a oară în parcarea Carrefour Colloseum, am efectuat un mers cu spatele ÅŸi o parcare cu faÅ£a între două repere fixe.
La final, pe procesul verbal am văzut scris ADMIS, după 20 de ani de la prima mea È™coală de ÅŸoferi (făcută pe un Fiat Uno străvechi), după aproape 4 ÅŸcoli începute ÅŸi neduse la capăt ÅŸi după 2 examene la care am fost respinsă. MarÅ£i, 13, a fost, până la urmă, cu noroc :)
Cele bune,
Cornelia Rotaru
