La începutul lunii martie eram cu un whiteboard plin de evenimente ÅŸi ne făceam planuri peste planuri, care unde ÅŸi ce vrea să facă în 2020. Pe 7 martie seara chiar am fost la un party de ziua femeii: lume, veselie, relaxare. 10 martie a fost pentru noi prima zi de work from home, ne gândeam că vom sta vreo 2-3 săptămâni ÅŸi trece ÅŸi nebunia asta cu coronavirusul. Azi, pe 14 aprilie, când scriu aceste rânduri, avem deja peste o lună de stat acasă ÅŸi tocmai s-a prelungit starea de urgenţă cu încă 30 de zile, adică până pe 13 mai. După jumătatea lunii mai probabil vor începe să se relaxeze condiÅ£iile de mobilitate, însă fiecare dintre noi va păşi cu teamă ÅŸi prudenţă. Va fi găsită până atunci formula de tratament optim, oare? Sau vaccinul mult căutat?
Am trecut personal prin două crize major e care m-au afectat la nivel profesional. Criza financiară din 2008 ÅŸi criza split de echipă din 2013. Ambel e au fost dure, din ambele am învăţat enorm. Însă nici una dintre acestea nu au avut ca idee esenÅ£ială un atac la sănătate ÅŸi viaţă. Nu numai a mea, ci a tuturor. Cred că ceea ce trăiesc ÅŸi trăim acum este, de departe, mult mai profund decât cele două crize trăite de mine până acum. Frica de moarte este frica ancestrală, viscerală, nimeni nu doreÅŸte să moară. Fără sănătate nimic nu mai ar e sens, de aceea cred că această criză pune însăşi sensul vieÅ£ii în introspecÅ£ie, pentru fiecare. Acum avem timp să ne gândim, fiecare dintre noi, ce are sens ÅŸi ce nu, ce ne dorim cu adevărat ÅŸi ce nu, cine suntem, fiecare dintre noi, cu bune ÅŸi cu mai puÅ£in bune.
Orice criză prin care trecem are câteva stadii. În urma par curgerii acestor stadii, fiecare din noi găsim noi repere, ne reinventăm din necesitate absolută (reinventare obligatorie, nu din dorinţă sau din moft), lucru care ne schimbă pentru totdeauna. La începutul fiecărei crize, primul stadiu este Zguduirea stării de fapt. La început de martie în România încă eram relativ relaxaÅ£i, erau câÅ£iva oameni pe stradă care purtau măşti, stocurile de hârtie igienică erau încă intacte, mergeam la birou în fiecare zi. Încă eram cumva în faza de negare. Urmează Punerea sub semnul întrebării a sistemului de referinţă, dispariÅ£ia reperelor. Începe starea de urgenţă declarată oficial, la televizor începem să vedem salvări ÅŸi izolete, ÅŸtiri de pe tot globul care mai de care mai demoralizatoare, oamenii cumpără mâncare ÅŸi medicamente ca pentru stare de război, începe work from home.
Perioada critică este întărită de următorul stadiu al crizei – Neîncrederea. Lumea începe să nu mai înÅ£eleagă nimic, începe haosul, nimic nu mai este cum ÅŸtiam, fiecare dintre noi sigur s-a gândit cel puÅ£in de câteva ori, ce ar fi dacă eu sau ai mei? ÅŸi s-a rugat cu siguranţă să nu fie printr e cei infectaÅ£i sau chiar mai rău. Încep teoriile conspiraÅ£iei, începe panica ÅŸi dezorganizarea în sistemul de sănătate românesc ÅŸi aÅŸa ÅŸubred, încep infectările cadrelor medicale prinse nepregătite ÅŸi fără materiale de primă necesitate, afară se circulă pe bază de declaraÅ£ie, amenzi cât cuprinde.
Următorul stadiu al crizei este de Căutare a unei noi stări de echilibru, stadiu în care cred că suntem noi acum. Deja de o lună ne-am obiÅŸnuit cu munc a de acasă, am înÅ£eles că este o luptă de gherilă pe termen lung cu virusul ÅŸi cu tot ceea ce implică acesta, fiecare s-a gospodărit cât a putut de bine ÅŸi a acceptat treptat că tranziÅ£ia va fi grea. Au început să apară la farmacii primele măşti chirurgicale (indisponibile săptămâni întregi), companii româneÅŸti au început să producă măşti, combinezoane, dezinfectant ÅŸi sisteme experimentale de asistat bolnavii de Covid-19, companiile donează (am donat ÅŸi noi), spit ale se construiesc ÅŸi dotează în zile, ce nu s-a putut de zeci de ani, se poat e aproape instant. Încep însă ÅŸi concedierile în masă, fabricile îÅŸi suspendă producÅ£ia, viitorul arată, dintr-o dată, să zicem mai puÅ£in vesel.
Ultimul stadiu al crizei este Rescrierea regulilor jocului – definirea noului normal. Acum, prieteni, vom trăi ÅŸi vom vedea împreună care vor fi aceste noi reguli.
Sănătate şi răbdare,
Cornelia
