România - pe drumul cel bun?

După ce la finalul lunii septembrie 2020 am îndrăznit să merg într-o scurtă vacanţă la mare în Eforie Nord, anul acesta, în iunie, am dat un re-spin ideii şi am mai mers odată fix în aceeaşi locaţie, tot în Eforie Nord. Ideea a fost să fac tot ce pot pentru a evita bulucul de weekend, suprapus cu bulucul de sezon: aşadar am ales luna iunie, pentru că nu e încă sezon plin, şi am plecat strategic de luni până vineri, pentru a evită atât blocajele de pe autostradă, cât şi aglomeraţia binecunoscută de weekend, când te calci în picioare şi revii din vacanţă mai obosit decât când ai plecat.

Se pare că şi astrele s-au aliniat pentru a mă ajuta să îmi ating obiectivul de linişte şi zen la mare, că am avut în fiecare zi şi câte o ploaie, iar la întoarcere chiar un ciclon, conform ştirilor. Prognoza meteo zilnică a arătat constant minim 85% şanse de ploaie şi furtună, ceea ce a făcut ca potenţialii doritori de plajă să evite plecatul la mare în săptămâna aleasă de noi.

Am plecat totuşi cu inima cam strânsă, pentru că atunci când pleci la mare, îţi doreşti să ieşi din hotel şi să te mişti cât de cât, dar am zis, aia e, sejurul este deja plătit şi măcar vom avea linişte, chiar dacă nu vom avea soare. Surprinzător, doar într-o zi din cele cinci am avut parte de ploaie full-time. În restul zilelor chiar am făcut plajă! Temperatura a fost perfectă, în jur de 23 de grade: dimineaţa ploua, la ora 10 apărea soarele, de la 11 deja se putea face plajă, dar nu era foarte cald şi se putea sta fără grijă, după amiază se mai strângeau câţiva nori, din nou numai bine pentru o plimb are lejeră fără să leşinăm de cald, iar serile au fost în general răcoroase, perfecte pentru o geacă de blugi aruncată peste o rochiţă de vară. Ce mai, vremea perfectă!

Mi-a plăcut Eforie Nord, pe care am avut ocazia să îl vizitez mai atent, comparativ cu anul trecut. Faleză nouă, plajă curată, multe hoteluri nou deschise iar o parte încă în construcţie, intrarea în Eforie Nord încă era în amenajare, drumul şi trotuarele erau în renovare şi se spera să se termine până la final de iunie. Mi-a mai plăcut că până şi în mici pasaje şi culoare mai shady, pe unde în general, din amintirile mele, nu prea puteai trece fără să te împiedici de gunoaie, acum totul era măturat zilnic în mod atent şi ERA CURAT!

Oamenii mi-au părut mai gospodari, mai atenţi, mai binevoitori, restaurantele şi terasele mai ofertante. Chiar am avut îndrăzneala la o terasă să rog să se dea muzica mai încet şi a fost dată fără comentarii, fără să ne supărăm unii pe alţii, imediat (!!!), lucru aproape de neimaginat pentru mine, care militez de vreo 15 ani peste tot pe unde mă duc pentru muzic ă în surdină, spre disperarea prietenilor şi colegilor care sunt cu mine... :)

Într-una din seri am fost rapid şi până în Mamaia, pe unde nu mai fusesem de mulţi ani, pentru a vedea noua plajă proaspăt terminată, lată de peste 1km! Este ciudat, într-adevăr, să mergi atât de mult de la începutul plajei până când ajungi la apă, dar nu este neapărat un lucru rău, părerea mea.

Pentru mine rămâne aproape la fel de incredibil ca şi povestea cu datul muzicii mai încet, faptul că a fost cu putinţă să se facă aceasta plajă. Trecând peste cârcotaşi, peste teorii ale unor mini-conspiraţii locale, peste teorii ale tunurilor imobiliare, cât şi peste multe alte elemente pe care le cunoaştem mai mult sau mai puţin, plaja este acolo, făcută! Bifat! Iar mie, cea care, împreună cu voi toţi, tot aştept de peste 30 de ani o autostradă care să străbată această ţară dintr-o parte în alta, mi se pare OK că ceva a fost FĂCUT. Atât plaja de la Mamaia, cât şi multe alte lucruri care, par că încep să se mişte şi să se facă în ţara noastră. Fingers crossed, cum zice chinezul!

Vacanţe constructive,
Cornelia Rotaru