Valoarea reală a muncii

Anul 2019 apare, privit retrospectiv, de o normalitate ieÅŸită din comun comparativ cu ceea ce a urmat de la începutul lui 2020 încoace. Să comparăm acum 2020 cu 2021, dar să ÅŸi raportăm începutul lui 2022 la ultimii 2 ani, pare total nepotrivit ÅŸi disproporÅ£ionat. Însă axa timpului liniar este scrisă ireversibil în această ordine ÅŸi direcÅ£ie, aÅŸadar, nu avem decât să ne uităm la evenimente ÅŸi cifre din acest punct de vedere. Ne dorim să fim cât mai conectaÅ£i la piaÅ£a românească de utilaje ÅŸi s tăm de vorbă constant cu distribuitorii de utilaje din România. Redactorii MaÅŸini ÅŸi Utilaje au stat de vorbă cu reprezentanÅ£ii câtorva companii importante din sector, ale căror opinii le aveÅ£i prezentate în prezenta ediÅ£ie.

Faptul că 2020, 2021 ÅŸi 2022 sunt ani t otal atipici, asta nu mai surprinde pe nimeni. Ce rămâne cumva surprinzător ÅŸi dezamăgitor, cel puÅ£in pentru mine , este părerea pieÅ£ei legată de noii ingineri proaspăt ieÅŸiÅ£i de pe b ăncile facultăţilor de profil. Din marea majoritate a celor cu care am discutat, aproape nici una din opinii nu a f ost pozitivă. ExperienÅ£ele partenerilor noÅŸtri cu proaspeÅ£ii ingineri care vin la interviuri sunt de dep arte, nepotrivite. Undeva firul se rupe, sau poate în mai mul te locuri acesta este discontinuu, iar aÅŸteptările angajatorului ÅŸi ale angajatului nu reuÅŸesc să găsească numitor comun. Din câte observ, cărările celor două “tabere” se îndepărtează din ce în ce mai mult una de cealaltă.

Am fost ÅŸi eu, acum ceva timp, la primele interviuri pentru angajare. De fapt, încă din facultate am muncit, experienţă care m-a ajutat enorm. Chiar aÅŸ putea recomanda cu căldură viitorilor ingineri un job part-time pe timpul facultăţii, pentru a avea cât mai curând conexiune cu realitatea ÅŸi a înÅ£elege ce skill-uri ar mai trebui dezvoltate, cât ÅŸi multe altele. Chiar dacă acest job nu are legătură directă cu ingineria, experienÅ£a nemijlocită are o valoare colosală în viitoarea economie a jocului.

Cred, însă, că unul din motiv ele principale are directă legătură cu percepÅ£ia ideei de muncă, versus lene. Lenea aceea care te împiedică să ridici capul din ecranul smart-phon-ului ÅŸi care devine atât de obiÅŸnuită ÅŸi familiară cu timpul, încât la un moment dat ne trezim că nu mai ÅŸ tim nimic altceva. Iar când viaÅ£a ne scutură bine ÅŸi ne c orectează, ne supărăm pe ceilalÅ£i, cât ÅŸi pe via ţă, în loc să ne uităm la noi înÅŸine. Cunosc această lene deoarece o observ ÅŸi la mine. Însă cum o văd acumulându-se peste un anumit procent, îmi dau un impuls (e greu la început, mereu e aÅŸa când te lupÅ£i cu inerÅ£ia) ÅŸi mă pun pe tr eabă. Abia atunci lucrurile încep să prindă contur ÅŸi sens.

Mi-ar plăcea ca ideea de muncă în sine (ÅŸi aici nu mă r efer la pattern-uri workaholice ÅŸi la excese fără limite) să fie mai bine prezentată ÅŸi înÅ£eleasă, mai ales de către noile generaÅ£ii. “Munca este brăţară de aur!“ zice o zicală veche de-a noastră. Ar fi bine ca aceasta brăţară să fie scoasă din sertarul unde poposeÅŸte de ceva timp, să fie ÅŸtearsă, poliÈ™ată, pentru a i se reda strălucirea binemeritată.

Haideţi să facem treabă!
Cornelia Rotaru