2021 – prosperitate în survival mode?

Incheiem un an complicat. În ianuarie eram la turaţie maximă, cu un white-board plin de evenimente şi planuri. În martie deja abia mai ieşeam din case şi ne uit am cu teamă pe fereastră, să nu care cumva să intre virusul. La început de mai ne-am reîntors cu toţii la birou şi în prima zi am stat toată ziua pe terasă, bucuroşi că putem să fim împreună din nou, faţă în faţă. Am râs aproape non-stop în acea zi, fericiţi că suntem în viaţă, că simţim razele soarelui pe piele şi că putem încă să facem planuri.

La început de mai am reînceput să folosesc metroul şi îmi amintesc de acea senzaţie ciudată când am intrat prima dată în compartiment. Toţi eram cu măşti pe faţă, ne uitam unii la alţii cu ochi mari, plini de într ebări şi teamă. Pe scaune şi pe jos erau bulinele mari şi verzi de semnalizare unde trebuia să stăm pentru a păstra distanţa şi fiecare se străduia cât mai bine să nu se apr opie mai puţin de 2 m de ceilalţi pasageri. Când tuşea cineva, parcă un curent electric trecea prin măduva spinării. Primele câteva zile de călătorit cu metroul aveam în continuu o senzaţie de gol în stomac. Teama de moarte, de necunoscut era în mintea şi în sufletele tuturor, iar tensiunea era aproape palpabilă.

Am continuat de atunci să iau metr oul zilnic, metrou pe care îl schimb la Dristor – aşadar, urc în 4 garnituri de metrou pe zi. Pe măsură ce am văzut că nu se întâmplă nimic, am prins curaj. Viaţa a reînceput să curgă, altfel, în alţi parametri, mai atenţi, mai circumspecţi, dar a reînceput. Aşa a venit vara, cu măşti transpirate şi dorinţa de ducă la mare, în concedii, oriunde, pentru a scăpa puţin de ştirile tensionate şi a simţi puţină libertate. După multe gânduri şi analize, am ajuns la mare la noi, la Ef orie Nord, iar experienţa nu a fost deloc regretabilă, ba chiar mă f elicit pentru îndrăzneală. Acea săptămână de aerosoli, de soare, de rupere de ritm, de ieşire din Bucureşti, mi-a încărcat bateriile pentru multe luni de zile. Iată deja că suntem trecuţi de jumătatea lui decembrie când scriu aceste rânduri. Planurile de Crăciun şi Anul Nou sunt restrânse, fiecare dintre noi doreşte parcă să se t ermine mai repede 2020, ca şi cum am c ăuta să găsim mai repede un deznodământ, o relaxare în 2021, după atâta tensiune.

Văzut acum, retrospectiv, 2020 nu a fost deloc un an rău pentru mine, pentru colegi, cât şi pentru sectorul de construcţii din România. Ajutaţi de circumstanţe, a fost un an chiar prosper. 2021 se anunţă ca o continuare a ce s-a realizat în 2020, finger cr ossed, cum zice chinezul. Îmi doresc doar să fim sănătoşi pentru a put ea continua să ne realizăm planurile, pentru a putea aduce şi partea noastră de bine în această lume, chiar şi purtând masca, chiar şi păs trând în continuare distanţa.

Vă urez sănătate, zâmbete şi prosperitate!
Sărbători frumoase!
Cornelia Rotaru