La Brăila

Aproape toate plecările din BucureÅŸti din această vară au fost făcute pentru a vizita site-uri de construcÅ£ii ÅŸi fabrici. Plecările au un farmec aparte acum, în pandemie, când orice ieÅŸire din BucureÅŸti este extragustată. Exact cum este acum apreciată venirea la birou, spre deosebire de perioada de dinainte de pandemie, când biroul era un loc unde trebuia să vii ÅŸi aia era, acum venirile la birou sunt dorite, plăcute ÅŸi, efectiv, fun. Åži o pandemie poate avea părÅ£ile ei bune, se pare. AÅŸa ÅŸi cu plecările în interes de serviciu – care deja s-au transformat în excursii de o zi la care dorim să participăm cu toÅ£ii!

Cei doi norocoÅŸi care au mers în vizită la ÅŸantierul de lângă Brăila, unde se construieÅŸte noul pod peste Dunăre, (pod care va lega Moldova ÅŸi Muntenia de Dobrogea), am fost eu ÅŸi colegul meu Dan. Pentru a condimenta puÅ£in ieÅŸirea am avut la dispoziÅ£ie ÅŸi un Ford Mustang special edition Bullit – pentru cunoscători, un bolid supărat, cu 460 CP, o combinaÅ£ie inedită de tehnologie ÅŸi elemente retro. Cutia de viteze este intenÅ£ionat lăsată manuală pentru pasionaÅ£ii genului, mă gândesc că plăcerea este cu atât mai autentică cu cât pedala ambreiajului face tranziÅ£ia rapidă între cele 6 viteze ale American Muscle Car-ului. Am prins 190 km/h încă în viteza a 3-a, însă vă rog să nu ziceÅ£i la nimeni, nu eram oricum noi ÅŸi nici nu cunoaÅŸtem detalii despre subiect. Åži nu, nu conduceam eu! De fapt, nu ÅŸtiu exact cine conducea ÅŸi dacă chiar s-a întâmplat, aÅŸa zice legenda.

Am ajuns la Brăila destul de rapid, tot din motive absolut necunoscute. Åžantierul deja este început de câteva luni ÅŸi se lucrează în paralel de pe cele două maluri ale Dunării. Am stat de vorbă cu ÅŸeful de ÅŸantier, cu câÅ£iva muncitori ÅŸi ÅŸoferi. ToÅ£i până la unu vorbeau cu mândrie despre proiect, erau perfect conÅŸtienÅ£i că vor face, efectiv, parte din istorie. Podul va fi al treilea ca mărime din Europa ÅŸi, pe lângă că va fi o bijuterie a tehnologiei specifice, va aduce viaţă unei întregi regiuni a României care este legată doar printr-un serviciu de transfer cu bac-ul de zona Brăila, GalaÅ£i (ÅŸi cam tot ce Å£ine de Moldova ÅŸi Muntenia). Nu mai spun tot ce înseamnă dezvoltare economică, socială, turistică a zonei, care aÅŸteaptă de foarte mulÅ£i ani o revitalizare. Mă bucur că am fost prezentă pe ÅŸantier încă de la începutul proiectului ÅŸi l-am văzut cu ochii mei. Am luat o piatră în mâna ÅŸi am lăsat-o lângă un picior de pod la care se lucra ÅŸi care avea deja vreo câÅ£iva metri înălÅ£ime. M-am gândit că piatra va rămâne acolo ÅŸi peste sute de ani, parte din loc. Despre viitorul pod vor învăţa generaÅ£iile viitoare, aÅŸa cum am învăţat noi despre podul de la Cernavodă, proiectat ÅŸi coordonat de inginerului Anghel Saligny, care deja are peste 100 de ani. Proiectul viitorului pod peste Dunăre este, într-adevăr, grandios. Singura condiÅ£ie este ca lucrările să fie finalizate conform contractului – termenul de execuÅ£ie total fiind de 48 de luni. Vom fi, cu siguranţă, prezenÅ£i la inaugurare! La întoarcere am vizitat Brăila – oraÅŸul ne-a surprins cu al eile sale moderne ÅŸi cu centrul vechi restaurat aproape în totalitate. În drum spre BucureÅŸti ne-am oprit ÅŸi într-un lan de floarea soarelui de unde am cu les câteva seminÅ£e direct dintr-o paleaÅŸcă ÅŸi am simÅ£it acel gust inconfundabil de seminÅ£e proaspete – un gust greu de descris în cuvint e, îl cunoaÅŸteÅ£i cu siguranţă, cei care aÅ£i petrecut copilăria sau măcar vacanÅ£ele la Å£ară. Cu toate că am revenit destul de târziu, ne-am întors în BucureÅŸti încărcaÅ£i ÅŸi dornici să pornim în următoarea aventură!