La Brăila

Aproape toate plecările din Bucureşti din această vară au fost făcute pentru a vizita site-uri de construcţii şi fabrici. Plecările au un farmec aparte acum, în pandemie, când orice ieşire din Bucureşti este extragustată. Exact cum este acum apreciată venirea la birou, spre deosebire de perioada de dinainte de pandemie, când biroul era un loc unde trebuia să vii şi aia era, acum venirile la birou sunt dorite, plăcute şi, efectiv, fun. Şi o pandemie poate avea părţile ei bune, se pare. Aşa şi cu plecările în interes de serviciu – care deja s-au transformat în excursii de o zi la care dorim să participăm cu toţii!

Cei doi norocoşi care au mers în vizită la şantierul de lângă Brăila, unde se construieşte noul pod peste Dunăre, (pod care va lega Moldova şi Muntenia de Dobrogea), am fost eu şi colegul meu Dan. Pentru a condimenta puţin ieşirea am avut la dispoziţie şi un Ford Mustang special edition Bullit – pentru cunoscători, un bolid supărat, cu 460 CP, o combinaţie inedită de tehnologie şi elemente retro. Cutia de viteze este intenţionat lăsată manuală pentru pasionaţii genului, mă gândesc că plăcerea este cu atât mai autentică cu cât pedala ambreiajului face tranziţia rapidă între cele 6 viteze ale American Muscle Car-ului. Am prins 190 km/h încă în viteza a 3-a, însă vă rog să nu ziceţi la nimeni, nu eram oricum noi şi nici nu cunoaştem detalii despre subiect. Şi nu, nu conduceam eu! De fapt, nu ştiu exact cine conducea şi dacă chiar s-a întâmplat, aşa zice legenda.

Am ajuns la Brăila destul de rapid, tot din motive absolut necunoscute. Şantierul deja este început de câteva luni şi se lucrează în paralel de pe cele două maluri ale Dunării. Am stat de vorbă cu şeful de şantier, cu câţiva muncitori şi şoferi. Toţi până la unu vorbeau cu mândrie despre proiect, erau perfect conştienţi că vor face, efectiv, parte din istorie. Podul va fi al treilea ca mărime din Europa şi, pe lângă că va fi o bijuterie a tehnologiei specifice, va aduce viaţă unei întregi regiuni a României care este legată doar printr-un serviciu de transfer cu bac-ul de zona Brăila, Galaţi (şi cam tot ce ţine de Moldova şi Muntenia). Nu mai spun tot ce înseamnă dezvoltare economică, socială, turistică a zonei, care aşteaptă de foarte mulţi ani o revitalizare. Mă bucur că am fost prezentă pe şantier încă de la începutul proiectului şi l-am văzut cu ochii mei. Am luat o piatră în mâna şi am lăsat-o lângă un picior de pod la care se lucra şi care avea deja vreo câţiva metri înălţime. M-am gândit că piatra va rămâne acolo şi peste sute de ani, parte din loc. Despre viitorul pod vor învăţa generaţiile viitoare, aşa cum am învăţat noi despre podul de la Cernavodă, proiectat şi coordonat de inginerului Anghel Saligny, care deja are peste 100 de ani. Proiectul viitorului pod peste Dunăre este, într-adevăr, grandios. Singura condiţie este ca lucrările să fie finalizate conform contractului – termenul de execuţie total fiind de 48 de luni. Vom fi, cu siguranţă, prezenţi la inaugurare! La întoarcere am vizitat Brăila – oraşul ne-a surprins cu al eile sale moderne şi cu centrul vechi restaurat aproape în totalitate. În drum spre Bucureşti ne-am oprit şi într-un lan de floarea soarelui de unde am cu les câteva seminţe direct dintr-o paleaşcă şi am simţit acel gust inconfundabil de seminţe proaspete – un gust greu de descris în cuvint e, îl cunoaşteţi cu siguranţă, cei care aţi petrecut copilăria sau măcar vacanţele la ţară. Cu toate că am revenit destul de târziu, ne-am întors în Bucureşti încărcaţi şi dornici să pornim în următoarea aventură!