Începutul de 2022 ne aduce confuzie, situaÅ£ii complexe, puÅ£ină speranţă, dar ÅŸi, după cum îl numesc eu, un paradox al două trenduri fundamental opuse: supra-saturatia de on-line pe de o parte, cât ÅŸi tendinÅ£a accentuată spre digitalizare, pe de altă parte.
După 2 ani de întâlniri on-line pe Zoom ÅŸi Teams, de mix-uri ciudate de fashion între sacou ÅŸi pantaloni de pijama, de work-from-home ÅŸi home schooling, de worshop-uri ÅŸi cursuri online ÅŸi chiar de petreceri online în care fiecare venea din bucătărie cu ÅŸampania în pahar ÅŸi dădea noroc cu ecranul de la laptop, după aceÅŸti 2 ani în care lumea a ajuns supra-saturata de online (nu mai vorbesc de nivelurile crescute de anxietate ÅŸi depresie combinată cu lipsa de miÅŸcare, care degenerează atât fizicul, cât ÅŸi psihicul unui om), aceÅŸti 2 ani după care toată lumea începe să îÅŸi dea seama cât de importantă este socializarea ÅŸi relaÅ£ionarea în persoană, faţă în faţă, unul din macrotrendurile prezentului aÅŸ spune că este supra-digitalizarea, cumva virtualizarea.
Eu una găsesc aceste 2 realităţi cumva opuse: una strigă evidenÅ£a – online la extrem este foarte dăunător pe multe nivele – iar altă trage să modifice complet ÅŸi ireversibil întreaga organizare ÅŸi structură a societăţii pe care o cunoaÅŸtem – digitalizarea. Åži nu vorbesc de digitalizarea proceselor ÅŸi a procedurilor, ci digitalizarea interioară a structurii omului.
Următorii 5-10 ani vor fi definitorii pentru a vedea direcÅ£ia ÅŸi efectele acestui mega-trend: va urma o segregare sau o îmbinare?
Cu bine,
Cornelia Rotaru
